Minunatii subterane

Putini sunt cei care au norocul si curajul de a explora o pestera (bine, nu ma refer aici la pesteri gen Pestera Ursilor, care este amenajata cu alei de beton, iluminata cu halogene din cauza carora deja se dezvolta alge, cu ghid...); dar si cei care ajung in aceste locuri din adancurile pamantului, pot sa spuna ca au vazut ce nu oricine vede.
Acesta este unul dintre motivele pentru care iubesc speologia: imi da o cazia sa ajung acolo unde nu oricine ajunge, chiar daca asta inseamna de multe ori apa in cizme, sau chiar mai rau, noroaie pana in gat, frig si umezeala cat incape. Sa vezi cristalele pamantului, sa vezi formatiunile acelea minunate cum nu ai unde altundeva sa vezi, decat intr-o pestera, sa vezi si sa auzi liliecii in casa lor, sa poti atinge dantelariile pamantului in toata frumusetea si fragilitatea lor, stalactitele si stalacmitele, minunatele coloane, diverse formatiuni care te duc cu imaginatia la fapturi de basm, parauri si cascade subterane...si as putea sa mai amintesc inca multe multe.
Nu odata am fost la speo, pe vreme buna, dar inauntru era apa pana la glezne, apoi pana la genunchi, apoi pana la brau, si nu mai aveam ce face, am inaintat ca doar nu era sa renuntam, si a ajuns pana la gat si uite asa, cand am trecut de apa, a trebuit sa dam jos hainele ude si sa luam altele uscate (ca norocu ca mergeam pregatiti pt orice), astea toate la 10 grade cat este temperatura constanta intr-o pestera. Sa ne taram in noroi, sa trecem prin gauri de soarece in care daca nu stai bine cu nervii, poti sa cedezi nervos daca te gandesti ca tu esti prins, fara sansa de a te misca, undeva, intr-o crapatura minuscula a pamantului si de unde nu te poti intoarce, numai merge inainte cu rasuflarea trasa (ca daca expirai prea mult, riscai sa ramai blocat acolo), sa escaladam casade subterane iar apa sa iti intre sub salopeta, sa cobori in avene de 40-50 sau chiar 80 de metri, dar fara sa vezi nimic sub tine mai mult de 3 metri cat iti permite lumina lampii...Dar toate astea merita, credeti-ma pe cuvant.
Odata, am facut un experiment, pe care, daca ajungeti intr-o pestera, va indemn sa il faceti si voi: puneti-va jos, stingeti orice sursa de lumina si stati pret de 2 minute asa, pe intuneric (acela e cel mai profund intuneric posibil), sa vedeti ce se intampla. Ei, daca nu veti ajunge sa faceti asta, va spun eu ce se intampla: nu rezistati 2 minute. E o liniste de mormint, e un intuneric nemaiintalnit si toate astea te fac sa cauti cu disperare o urma de lumina. Stiu, e un experiment sinistru, dar te face sa apreciezi lumina zilei si viata ca atare.
Celor care au ajuns intr-o pestera, ii felicit, celor care vor sa ajunga intr-o pestera, ii rog din suflet, sa o lase asa cum au gasito, sa nu distruga nimic, sa nu ia nimic, pentru ca pestera este frumoasa asa cum se creaza ea insasi.

Pui de om

Oricat ai fi de suparat, de trist, de abatut sau necajit din cauza problemelor de zi cu zi, cand vezi un pui de om, parca toate trec. Cu zambetul acela pur, cu privirea aceea care ar putea topi si cel mai dur iceberg, ei parca sunt facuti pentru a ne aduce aminte ca trebuie sa fim buni, macar pentru a le pastra inocenta cat mai mult timp. Sa cresti mare si bun, pui de om.

Pentru tine

Da, e pentru tine, pentru a-ti aminti ca anii trec repede, chiar foarte repede, azi o zi, maine alta, apoi o saptamana, luna si anii nicicand nu se mai intorc. Invata sa te bucuri de fiecare clipa, de fiecare moment, invata sa apreciezi ce ai si sa respecti pe cei care merita, invata sa fii fericita, dar nu uita, ca esti un simplu om. Te iubesc.

Welcome to Egypt

Am ales Egipt-ul pentru binemeritata saptamana de miere; cine a fost deja in Egipt stie de ce - cine nu a fost trebui sa mearga si va intelege.
Am ales Hurghada pentru a putea si vizita cate ceva, pentru ca nu concepeam sa merg in Egip si sa nu va Valea Regilor si Piramidele - logic, nu? Si plus de asta, parca nu suntem noi obisnuiti (eu cu Dani, sotul meu) sa mergem in concediu si sa nu ne culturalizam macar asa, putin.
Asadar, am ales Hurghada. Si hotelul Sunrise Mamloul Palace*****, cu all inclusive. O alegere foarte buna, pot sa va spun. A fost obositor, dar la fel de frumos. In prima zi am ajuns seara, deci ne-am bucurat de cina binemeritata; a doua azi ne-am familiarizat cu hotelul si cu imprejurimile, cu marea, cu piscina, cu personalul si cu marea, binenteles. Nu vreau sa fac reclama nici hotelului, nici serviciilor, desi le merita, vreau numai sa va spun ca am fost in excursie pe Valea Regilor si la Luxor, in Cairo la piramide si Sfinx si pe insula Giftun la snorkeling si vreau sa va spun ca e ceva de vis. Bine, trecem peste saracia care este in toata tara si la tot pasul, trecem peste mirezia de pretutindeni, mai putin din hoteluri. Oricum, oamenii sunt deosebiti, sunt net peste noi ca si popor, drumurile...nu am cuvinte, nu vom avea noi asa drumuri...nici in 100 de ani, religia lor e religie iar ospitalitatea nu este numai de fatada. Avem ce invata de la ei, eu asa zic.

fara pensie

O tara unde nu exista pensie - nici ca si cuvant, nici ca si statut nu exista pensionari. Nu vorbesc despre Romania, desi in multe cazuri stam mai rau decat ei, vorbesc despre Egipt. In aceasta tara statul nu da pensii nimanui; nici batranilor, nici celor bolnavi. Daca esti ghinionist sa te imbolnavesti si nu mai poti munci, asta este, mergi la cersit. Daca ai "norocul" sa ajungi la batranete dar nu te mai ia nimeni la munca, din nou asta e, mergi la cersit. La ei familia este pe primul plan iar copii au grija de parinti toata viata, dar cu toate acestea batranii fac orice sa aduca si ei un ban in casa, chiar daca asta inseamna sa cerseasca (sa cerseasca, nu sa fure). E trist, dar asta e adevarul. Sa ne iubim si sa ne cinstim batranii!

...de cartier

Cioplitorul

Atelierul de alabastru - Luxor. Aceasta roca se extrage din strafundul pamantului si chiar si in aceste zile moderne, aici, in Egipt, se prelucreaza manual pentru a ajunge un vas minunat. Bine, se face si in fabrica, dar cel mai scump si mai frumos e facut manual. E o munca de titan care incepe cu slefuirea lui, apoi se face orificiul vasului care iar nu e o munca usoara, dupa care iar se slefuieste pentru a ajunge la forma finala dorita. Munca dureaza la un vas in jur de 5-7 zile, iar daca e sa il faca in fabrica, atunci e 4 ore e gata vasul de alabastru. Dar parca nu e acelasi lucru.

Trecere

Hurghada - Sunrise Mamlouk Palace*****. Un hotel grandios pentru un om asa de mic ca si mine. Am avut norocul de a-mi petrece saptamana de miere aici si il recomand celor care vor sa mearga cu familia cu copii sau in luna de miere, sau sa se odihneasca pur si simplu. Departe de tumultul orasului Hurghada, la cca 12 km, intr-o zona linistita - mai putin cand trec avioanele in drumul spre aeroport, pe deasupra, hotel foarte mare, curat, cu niste piscine magice in care iti vine sa stai toata ziua, cu o plaja frumoasa, o mare linistita, un personal bine pregatit si mai ales cu o mancare foarte buna in sistem all inclusive, il face un hotel super bun. Cel putin deocamdata, raportul calitate - pret este foarte bun si se justifica. Sper ca si pe viitor sa ramana la fel si sa nu se strice, asa cum se intampla deobicei cu lucrurile bune. Abia astept sa merg din nou...cine stie cand va fi asta.

"Welcome to my paradise"

Insula Giftun - Marea Rosie. Doamne, ce locuri frumoase. In viata mea nu am vazut marea atat de limpede, de cristalina, de transparenta. Credeam ca nu exista ceva mai frumos. Dar m-am inselat. Mi-am dat seama de asta in momentul in care am inceput sa fac snorkeling (scufundari de suprafat, cu tup, ochelari si labe). Deci, daca vreodata ati vazut ceva frumos, inchipuiti-va ceva si mai frumos: pesti mii si mii de culori, sute de feluri, marimi si marimi, corali in mii de culori si forme, care mai decare mai frumos. Puteam sa stau toata ziua sa ma uit la acest paradis subacvatic. Cele 2 ore jumate cant am fost binecuvantata cu aceste minunatii mi-au parut a fi 10 minute, atat de repede a trecut totul. Azi, la mai bine de o luna de cand am revenit acasa, cand sunt nervoasa sau stresata, inchid ochii pret de cateva secunde si vad in fata ochilor acele locuri; ca prin minune imi trec toate problemele. Pentru mine e ca o terapie. Frumusetea aceasta subacvatica nu se poate descrie total in cuvinte. Nici eu nu am crezut pana nu am vazut, desi am umblat prin cateva locuri. Nici voi nu aveti cum sa ma credeti pana nu veti vedea. Si va doresc, la fiecare dintre voi, sa ajungeti sa vedeti si sa va bucurati de aceste locuri.